Moralitatea nu are nimic divin-e doar o chestie de alegere

O latură bună are sărăcia: îţi selectează adevăraţii prieteni. Dacă te-a lovit austeritatea, şomajul, boala, deznădejdea, nu mai vezi picior de lingău pe lângă tine. Nu mai au ce obţine, nu mai ai ce oferi, te scot din cărţi. Deodată nu mai faci doi bani. Realizezi că n-ai auzit de zile întregi soneria telefonului, că anul trecut pe vremea asta nu ştiai cum să-ţi împarţi timpul să-i mulţumeşti pe toţi. Îţi iau locul persoanele care sunt bine situate financiar. Asta n-ar fi dureros şi nici nu constituie surpriză. Un adaptat nu poate avea aşteptări mari la umanitate. Ce e rău în a scăpa de mărginiţi şi filistini? De oportunişti cu guri hlizinde, de avizi?
E de ajuns să priveşti cu milă şi să acorzi înţelegere comportamentelor cameleonice a celorlalţi căci totul e în funcţie de vremuri dar şi de limitele impuse. Oportuniştii îşi vor stabili pivotul vieţii, cosmosul propriu în relaţii din care obţin profit şi asta pentru că atât rezultă din vârtejul îngust al experienţelor personale.
Vechile prietenii, cele care s-au dovedit durabile, au mereu întâietate şi se dovedesc valoroase pentru că nu abdică nici în vremurile îndestulate şi nici în cele de răstrişte.