Bacăul are ceva ce nu se găsește nicăieri în România: fado

- Cristina Dăscălescu-

– Cristina Dăscălescu-

N-am sperat vreodată să ascult fado live. Iar în Bacău, nici nu mi-am pus speranța vreodată. Cine să cânte melodii tradiționale portugheze? Și limba aia greu de învățat și cântecul în sine…De copil am ascultat la difuzorul din hol melodiile Amaliei Rodrigues. Am auzit ”Cancao de Mar”, ”Lagrima”, ”Foi deus” când erau în vogă, după venirea Amaliei la ”Cerbul de aur”. Nu știu dacă lumea știa exact ce ascultă, eu nici atât, dar sunau tare bine. Erau ca romanțele noastre dar cu patos și suflet înzecit.
La un eveniment care a avut loc recent, am avut surpriza s-o ascult pe Cristina Dăscălescu cântând fado portughez. Nu cred c-am respirat pe parcursul recitalului. Doamne! Din femeia asta mignonă, ieșea o voce dureroasă, androgină, aprigă și cânta o melodie de-a Amaliei. M-a întors în timp și n-am avut un sentiment prea plăcut. Dar trecutul era acolo, în ochii mei. Difuzorul din hol a căpătat brusc imaginea ei. Amalia Rodrigues a revenit în viața mea. După ce-a cântat ea, am plecat. Orice voce a urmat, pălea, oricum.
Și dacă tot m-a răscolit și m-a perpelit, am provocat-o la o întrevedere. A apărut ființa asta sensibilă, micuță, un profesor de literatură, într-un corp și-un cap de copil.
Nu! N-a făcut cursuri de portugheză, nici de fado. A făcut cândva canto la Școala Populară de Artă dar a ieșit fado-ul într-o zi, acum un an, din pieptul ei și-a zis: ”Rămâi aici, unde-i cald și bine!”. Ca să înțeleagă această nișă de nimeni explorată în România, a pornit înspre Portugalia, la Lisabona, la ocean, pe aleile și cârciumile unde se aud doar acorduri de fado. Și l-a asumat în totalitate și răcnind posesiv din pieptu-i plăpând a zis: ”Al meu ești!”
Cristina Dăscălescu este un om complex și demnă de toată invidia: plurivalența ei, te scoate din sărite dacă ești un leneș iremediabil ca mine. Pe lângă perfectarea zilnică a fado-ului, scrie poezii, face fotografie pe care o prelucrează în feluri diferite și pictează.
A călătorit în toată lumea (din Vietnam, Thailanda până-n toate statele Europei) timp în care a concluzionat că oamenii sunt frumoși, buni, utili dar ea ales să fie solitară. ”Îmi place solitudinea, nu singurătatea”, spune delicat Cristina. ”Să fii singur e una, să fii solitar e alta. A fost alegerea mea. Am nevoie să stau retrasă, să-mi rumeg ideile, gândurile și să le transpun în muzică”.
Profesor de literatură la Berești- Bistrița, Cristina le cântă elevilor, celor din comună care o invită. Are un repertoriu bogat care cuprinde doine, balade, muzică folk și populară. O voce versatilă, admirabilă și rămâi uimit de ușurința cu care jonglează vocal sunetele.
Acolo sus, cineva mă iubește dacă îmi trimite fado-ul tocmai acum de Crăciun, să mă întoarcă în anii copilăriei mele gri dar parțial fericite.
Promite-ne, Cristina, că n-o să-ți extinzi modestia până acolo încât să ții fado-ul numai pentru tine! Învață-ne cu el, actualizează-l și umple Bacăul cu vocea ta! Lumea trebuie să știe că exiști!
https://www.youtube.com/watch?v=xInBNLPgc0s

 

2 păreri la “Bacăul are ceva ce nu se găsește nicăieri în România: fado

  1. Mihai Ceucă

    Bacăul mai are o comoară descoperită într-o zi de iarnă. E minunat că i-ați dedicat frumoase și, evident, meritate cuvinte de apreciere. Amalia Rodrigues a rămas, din tinerețe, în inimile colegilor mei de generație. Sper din suflet ca tânăra Cristina Dăscălescu să intre în inimile generației actuale! Noroc și succes!

    Răspunde
  2. Baciu

    Cristina Dascalescu canta o muzica pe care o asociez in mod firesc,cu tineretea mea!…Ascultand atat de frumoasa interpretare a acestui gen de muzica,pot spune cu maxima sinceritate si incantare, ca „tineretea mea n_a murit”!Mi_ar placea s_o vad si aud concertand cat mai des,aceasta muzica a sufletului aflat in freamat solitar ,care este :Fado !

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *