Arhiva categoriei: Politica

Politica

Acelaşi cioban, altă turmă

Plecat din ţarcul de mioare din Pipera, Becali a nimerit în turma USL-istă. Nici el nu ar putea spune exact când i s-au năzărit pornirile liberale dar cert e că Antonescu nu putea refuza avalanşa de sponsorizări ce vor să vină, că mare e Doamne gaura-n bugetul alianţei!
Pentru a-i conferi substrat telenovelistic, sarea şi piperul le toarnă Orban şi Tăriceanu. E nevoie şi de-un Gică Contra-doi acolo pentru că unanimitatea acceptării n-ar fi dat bine.
Mă tot întreb unde-i raţiunea în cazul de faţă? De ce e mai prejos şi mai demn de dispreţ Becali decât Fenechiu, Chiţoiu, Căcărău, Nicolaescu, Mihalache, Patriciu? Ba s-ar putea spune că Jiji e imaculat pe lângă trupele liberale, e Arhanghelul Gavril pe lângă cei ce-şi spun „susţinătorii unui partid istoric”.
Cât despre păstorul machedon…mare pas n-a făcut: a plecat de lângă „medicamente-medicamente” lăsând în urmă de bună voie, un scaun de europarlamentar intrând huiduit în ograda unui lipovean fără pedigree care pentru bani l-ar copta şi pe Cioabă în partid dacă nevoile o cer.
După entuziasmul locatarului de la „Palat” se pare că oile din Pipera vor avea soarta fotbaliştilor naţionalei din ’98: li se vor vopsi blănurile în galben cu chenar albastru. Baciul e în delir de când cu apartenenţa la liberalism. I s-au intensificat crizele de isterie şi paranoia şi e prea orbit de faptul că e în centrul atenţiei să vadă colţii hulpavi care îi vor sfâşia bugetul.
Un circ ambulant, mult prea mediatizat la care unii români se amuză, iar alţii, mai pragmatici privesc cu milă către un cioban care cu banii săi poate plăti orice dar nu majorarea propriului IQ.

Ţara lui „Şi ce dacă?”

Aceşti Stroe şi Vasilache...

O ţară de oi nu poate avea la conducere decât lupi. Şi asta pentru că-i merită, pentru că-i cer şi pentru că românul şi-a adorat întotdeauna torţionarii. Un masochism inexplicabil dar existent şi caracteristic poporului român.
E posibil să existe voci care încă spun „Şi ce dacă?” plagiatului, furtului, schimbărilor cu japca, răspunsurilor incerte de azi pe mâine, a schimbării legilor Constituţiei de dragul ambiţiilor personale? Da.
Cunosc persoane care sunt în extaz de când USL-ul îşi arată nurii de târfă depăşită. Ba pot vorbi chiar despre un eroism al modului cum încearcă să preia puterea în stat.
Când e vorba despre discuţii de acest fel încerc cât pot să mă abţin să nu-mi ies din fire. Mă întreb cum o fi să-i copie la Bac odrasla şi să fie eliminată? Prima întrebare n-ar fi: „A copiat primul ministru ditamai doctoratul şi bietul elev să nu tragă şi el cu ochiul acolo…pentru inspiraţie?!” Sau dacă şi-ar depune CV-ul în vederea angajării, să-şi adauge un master prin care n-a trecut, dacă ar fi găsit ca impostor, n-ar reproşa că şi primul-ministru a făcut-o şi umblă slobod şi ţanţoş fără nicio jenă?
Un blestem s-a abătut asupra noastră ca naţie şi se pare că nu ne dezleagă de el nici Baba Vanga: să lăsăm să se perpetueze hoţia, minciuna, nesimţirea şi să ne mai şi umflăm pentru asta ca şi cum banda desuetă a lui  „Las’ că merge şi- aşa” ne e indispensabilă şi mereu la îndemână.
Dacă altădată ne era ruşine cu ţiganii prin Occident, acum ne ruşinăm şi de intelectuali pentru că primul-ministru Copy/Paste a avut grijă să-i meargă buhul prin toate colţurile lumii. Şi asta pentru că toţi se vor întreba dacă diplomele românilor sunt pe bune sau există un sistem de fraudare prin care toţi românii sunt doctoranzi pe bandă rulantă.
Mă tot uit seara de la balcon şi tot sper ca vreo mână de tineri curajoşi să iasă în faţa Prefecturii Bacău să strige împotriva Guvernului instaurat cu forţa dar mă uit degeaba. Bacăul e un oraş în care Hrebenciuc este socotit zeu şi USL-ismul e calea dreaptă.
E drumul scurt până la instaurarea dictaturii.
Să nu vă plângeţi când Iliescu va rânji  spunând în ruseşte: „Iar v-am tras-o!”

Vânt în pupa, comandante!

Constanţa-oraşul care a dat României un preşedinte-matelot, un primar- turist-cheguevarist şi pe Hagi. E oraşul care astăzi îl sărbătoreşte pe cel mai cetăţean dintre locuitorii săi. Luaţi poziţia de drepţi, proptiţi-vă un hlizit pe figură, duceţi mâna la chipiu căci preşedintele vostru adună 60 de toamne şi nu vedeţi nicio şpârlă de la el! Aveţi în schimb ocazia să faceţi urări, să-i adresaţi complimente sau cei cu pata pusă, îl pot înjura în voie fără teama de a li se întâmpla ceva deoarece azi face rabat de la tovărăşia cu securiştii. E singura zi liberă pe care le-o dă înafară de cea de Paşte.

Continuarea

Vantu sufera de sindromul şchiopului care se viseaza fugind

Persoana cu handicap neimplinita, Vantu fabuleaza precum un copilaş pe care l-au scapat parintii prea mult la Cartoons Network. Astfel se descrie ca fiind batauş, pistolar, ucigaş, regizorul unor scenarii psihopate, pentru a incerca sa para dur. In realitate, SOV nu este decat un poliomelitic cu intelect situat intre normalitate si debilitate, si-o personalitate paranoida, diabolica.

Continuarea

Maneaua si Ministerul Muncii si-au dat mana întru demisie

Primavara  nu semnifica acelasi lucru pentru toti muritorii. Unii o asociaza cu astenia, altii cu schimbarea, altii doar leapada cojoace.

Numai Ministrul Muncii si consilierul Ştefanestilor, Hadrian Minunatu’ nu vor mai slavi primavara pentru ca odata cu venirea ei, s-au ivit si muguraşii unor dosare scoase la lumina sa le vada si ochiul cetateanului care intretine vinilinul fotoliilor feţelor politice.

Naratiunile-s scurte si nici macar nu necesita analiza aprofundata: Ministrul Muncii si-a tras un fond nerambursabil de cca. juma’ de milion de euro iar pe limbricul cantacios  l-au dibuit cei de la A.N.I. cu averi nedeclarate. Continuarea

Intre PDL si PSD nu troneaza decat o diferenta cantitativa…de trandafiri

Emisiunea „Ultima editie” difuzata duminicile de TVR este pentru mine singura analiza a circului politic care se desfasoara , pe care cu drag o urmaresc.

Astazi, Tia Serbanescu si Cristian Patrasconiu au analizat cu „ochii soacrei”, wikileaks`ul mioritic, lacrimile de la comisura lui Vanghelie, „nevinovatia” lui Marius Petcu si integritatea inexistenta a partidelor politice, fie de dreapta sau de stanga.

Continuarea

Dacian Tolea, un liberal la curtea democratilor

Dacian Tolea

Suflet de liberal cu vederi democrate, Dacian Tolea era vicepresedintele filialei PNL Arad, prin 2006. Considerat de liberali, „lider de paie” dupa ce incalcase codul etic al partidului iesind prin presa atacandu-si colegii, Tolea sfarseste prin a fi suspus comisiilor de judecata ale Biroului Permanent Teritorial si excluderea sa desi iminenta, este vehement contestata de cel ce se declara liberal pur sange.Adulmecand victoria democrata, fara sa dea in bobi, mirosul fin l-a purtat pana la Bucuresti, in ograda PD.

Continuarea

Mari nemţi mai sunt germanii

Ori cu acceptul Frantei si Germaniei in spatiul Schengen, ori fara, turistului roman ii e perfect egal. Schengen înseamnă că cetăţenii statelor membre au dreptul să circule fără controale la frontieră în cadrul spaţiului Schengen şi că povara pentru garantarea acestui drept cade pe ţările situate la graniţă. Concret, pentru români, care nu sunt membri în Schengen, consecinţele constau în faptul că trebuie să prezinte paşaportul sau buletinul din când în când, să ocolească puţin prin aeroporturi, prin alte terminale şi că, deocamdată, povara păzirii frontierelor cade pe unguri. Paguba-n ciuperci!

Dar de ce isi aroga Germania responsabilitatea clasificarii unei natii, cand rezultatele axiomelor ideologice ale nazismului au avut rol decimator prin mandria de a sustine pretinsa superioritate rasiala si antisemitismul? Sa nu-si atribuie Germania aceasta pată? Sa fi uitat masacrul asupra celor 6 milioane de evrei si sa considere atat de grava aderarea „prematura” a Romaniei si Bulgariei la Schengen o calamitate, doar pentru ca „exista carenţe si critici faţă de sistemul judiciar”?

Pacatul capital, ridicat la rang de ideal

Gloata flamanda in perioada de trista amintire

„Era mai bine înainte. Ni se dădeau case, serviciu, aveam siguranţa zilei de mâine…”. Vorbe des auzite din gura omului simplu, a omului care a trăit din plin ambele decade „înainte” şi „după”. Linia care le separă e revoluţia sau ce-o fi fost la 22 decembrie 1989 (noi avem dreptul să fim sceptici).

Care e filozofia personală a omului care-l face  să dea magazinele cu produse  diverse, libertatea de exprimare, de opinie, trecerea frontierei la discreţie şi oportunitatea lansării în afaceri, a ideilor prolifice care azi pot fi puse în aplicare dacă sunt viabile, în detrimentul cozilor interminabile de altădată, a curentului electric aproape zilnic suprimat, a vitrinelor goale, a caselor dărâmate, a închisorilor unde işi dădeau ultima suflare intelectualitatea românească?

Am în minte un tablou care sunt convinsă că n-o să-mi părăsească memoria  prea curând: după doua zile de stat la un rând uriaş care semăna mai curând c-o adunătură de flămînzi agresivi, persoana din faţa mea, a cumpărat ultima sticlă de ulei existentă în magazin. Vânzătoarea a tras uşa metalică, cenuşie, exact în ochii mei, auzindu-se apoi zăvorul asemănător cu al unei celule de puşcărie, descris de Ţuţea, la Poarta Albă.

În mintea mea de copil, s-a declanşat o tragedie pe un fond de frustrare ideatică. Imediat, propria-mi reprezentare, era dominată de micime, eram o personalitate obscură, într-un univers mult prea ostil pentru mintea unui copil care se entuziasma încă la romanele lui Teodoreanu.

Drumul spre casă a fost o Golgotă, pentru că mă condamnam, punându-mi pietre grele pe conştiinţă şi mă blamam că n-am o sticlă de ulei în mână, pentru care stătusem două zile şi pe care mi-o doream atât. Îmi curgeau lacrimi pe obraji şi am ştiut încă de pe atunci că nimic n-o să mă împiedice vreodată, să-mi doresc să vină alte vremuri când zgomotul uşii metalice închise în nasul meu, o să fie motiv ilar de povestit altor generaţii care au privilegiul de a cumpăra uleiul din raft.

O să-mi permit pentru o clipă sfidarea decalogului, şi am să situez printre primele porunci: iubiţi libertatea! Combateţi orice urmă de degradare umană prin neacceptarea unor idealuri strâmbe.

La radio se aude „poc”…dedicatie pentru Boc

Loara Stefanescu

Inchipuiti-va cum e sa auzi la radio un „poc” in timp ce te inarmezi cu atentie pentru o sedinta a Parlamentului unde se va dezbate o motiune de cenzura.

Reporterul responsabil de transmiterea acestui eveniment incearca sa-si transmita emotiile ba chiar sa le intensifice. Amplificarea se poate face doar cu expresii gen „Vai Doamne”, „Nu post sa cred”, „Un gest iesit din comun”, „Vad ca nu mai misca”.

Ma grabesc sa vad tragedia televizata. La TVR, un haos si mai multi politicieni samariteni postati intre scaune. Nu ma asteptam ca omul sa mai miste, dupa ce Loara, incercand sa scoata de aici un cancan, ne asigurase ca martirul e inert.

In realitate, un electrician al Televiziunii Romane a incercat sa martirizeze momentul motiunii printr-o incercare de suicid. Este vorba despre Adrian Sobaru, un tip in varsta de 40 de ani, tatal a trei copii care a considerat ca solutia problemelor sale ar fi privarea propriilor copii, de tata.

Apare si Chucky, spaima politicii romanesti,telenovelist cum il stim care profita de acest eveniment si mai pune in carca PDL`ului o vina. De ce ar fi cineva vinovat de anxietatea netratata a unei persoane care gaseste ca si solutie imediata aruncatul din balcon?

Imi amintesc ca in anii de gratie ai PSD`ului era alt trend: nemultumitii isi dadeau foc in fata institutiilor, altii mai circari se urcau pe stalpi si dialogau cu mediatorul de conflicte iar pana la urma renuntau la gest, preferand ulterior, pumnii pompierilor si politistilor.

Final fericit pe placul tuturor: motiunea nu s-a mai votat, pacientul kamikaze a fost surescitat si se pare ca poate sa alerge la maraton in primavara. PSD`ul si PNL`ul a taiat-o spre casa la ce-a mai ramas din pomana porcului.

Ca sa dam si un aer mistic acestui fapt, sa stiti ca electricianul tinea in mana o bila portocalie cu cifra 13. Puteti dezlega misterul? Ca baba Vanga, bulgaroiaca, ne-a parasit prin `96 iar ghicitoarele autohtone sunt prin Occident, pe teren, lasandu-ne noua misiunea dezlegarii enigmei.

Cine mai bate campii in campul muncii?

Helen de Plescoi

O stire calda si de importanta majora, ne ofera Elena Udrea. Promite promovarea turismului pe Facebook si asteapta ca feedback’ul sa fie fulminant.

Doamna Ministru alege calea cea mai usoara de a simula ca face ceva: trece la reclama virtuala pe site’uri de socializare, dar ignora masurile imediate. Si ce-i mare lucru sa schimbi mentalitatile chelnerilor tepari care escrocheaza turistii, sa realizezi o infrastructura si facilitati aferente, sa scolesti personalul hotelier?

Continuarea

Eu de-ntâi mai mă plictisesc

„Şi ei azi sărbăăăătoresc/Unu mai muncitoresc/ Tralalala-lalala-lala”. De ce oare nu-mi ies versurile astea din cap in fiecare an pe data de 1 mai? Nu vreau sa le pastrez si le detestam si pe vremuri, in corul scolii, cand fastul de suprafata al zilelor in care trebuia sa port cravata de pionier strans legata de gat, se impunea de catre regim.

La cor eram vocea intai si ma chinuiam din rasputeri, sa ma arat pui de comunist inflacarat, sa fiu pe plac tovarasilor din jur, dar nu sfarseam decat prin caraghiosenie. Imi statea hidos basca asezata pe o parte, peste parul des ca o capita de fan. Insigna infipta-n basca, completa in mod barbar, tabloul comic.

Foto: Irina Bacaoanu

Continuarea