Din cauza sau datorită lui Talal?

talal folkFolk`ul nu mi-a atras niciodată atenția ca specie muzicală. Am stat bine-n banca mea cu jazz`ul, rockul și blues`ul. Când spuneam folk, asociam automat imaginea porcină a lui Păunescu care întotdeauna mi-a repugnat. Nu i-am citit versurile, nu i-am ascultat cântecele. A fost felul meu de a boicota comunismul și ororile lui.
Însă începând de aseară, când am spus ”Hai, fie! Mă duc la Villa Borghese să-mi petrec o seară folk. N-o fi foc.”, brusc m-a trăznit o revelație ascultându-i pe invitați: ”De ce oi fi evitat cu obstinație în toți acești ani, să ascult folk?! Și de ce am lăsat ca o impresie deșănțată să obtureze o imagine atât de frumoasă?!”. Căci, Doamne, Folk`ul e frumos, are candoare, mesaj, tonalități unice și se cântă greu! Nu-i un gen la îndemâna oricui. Folk`iștii sunt oameni aleși. Aseară am văzut asta cu ochii mei. Am stat printre ei până dimineață la cinci. Și am simțit noaptea trecută ca pe-un nou început.
Și dacă azi, de dimineață, n-am butonat Youtube`ul după jazz și i-am căutat repede pe artiștii pe care tocmai îi părăsisem pe terasa Vilei Borghese, asta i se datorează lui Talal Hamad, prietenul pe care o să-l îmbrățișez, că-n iubirea lui pentru tot ce-i autentic, mă face din nou să mă rușinez că-s mai puțin româncă decât el.
Din cauza lui Talal, Duke Ellington m-a pierdut pentru puțin timp.
Datorită lui Talal, de azi, m-a câștigat folk`ul pentru totdeauna.

O părere la “Din cauza sau datorită lui Talal?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *