E-atâta lume…

Scary female silhouette

E-atâta lume în ceață, obtuză, mulțumită cu nimic dar tihnită-n prostia ei! Cel limitat intelectual se teme să forțeze granițe: adevărul e doar la el, realitatea el o stabilește cu o gestică bogată, incomodă, gratuită și de prost augur. O abundență motrice care obosește interlocutorul. Un discurs șleampăt, confuz, îngălat plin cu proverbe: ”Capul plecat…”, ”Fă-te frate cu dracul…” girează condiția de hoțoman și descurcăreț ca pe-o onoare, mizând mai curând pe-o burtă îndestulată decât pe moralitate. Mă tem de ei într-un fel. Știu că-i parte a unei intenții colective. Ca el gândesc din ce în ce mai mulți și mă sugrumă ideea că nicicând nu se mai însănătoșește societatea.
Fug cât pot. Eu și alții. Ne ținem mințile cu greu de teama smintelii.
”Când s-o sfârși?”, ”Până când?”
Eu nici nu mai pun întrebări. Ipostaza de robot care se miră, întreabă și răspunde, m-a ostenit. Parcă înot în miere polifloră. Pe mal, guri schimonosite râd de mine. Nici nu mă înec, nici la mal n-ajung. Plutesc în derivă în timp ce alții se-nvârt în scaune directoriale, din piele fină, crezând cu tărie că i se cuvin.
E răsplata pentru ”capul plecat…”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *