Florin Hîrcea- de la renume, la anonimat

Florin Hîrcea

-Florin Hîrcea-

Venea la Primărie să-și ridice alimentele. Era beneficiar de ajutor social. Din toată gloata de amărâți, el mi-a sărit în ochi: avea nasul rupt tipic boxerilor, stătea cu capul în jos că era rușinat de situația lui și-avea vorbe modeste și la locul lor. Îmi stârnise curiozitatea și am căutat să intru în vorbă cu el să-l întreb cine e, de ce are atitudinea asta rezervată și ce viață năprasnică a avut de-a ajuns aici.
Prea multe nu mi-a zis dar am aflat c-a fost campion la box, c-a stat de la 11 ani prin ring și că l-a antrenat Relu Auraș. Ținea să sublinieze că nu-i place să deranjeze pe nimeni, nu bate-n ușile nimănui și că bea numai de amărăciune.
După ce-am stat la vorbă cu el, am rămas plăcut impresionată și m-am interesat de situația lui, de titlurile sportive, de viața pe care a dus-o și am găsit în povestirile foștilor prieteni, alt om pe care cu greu l-am putut contura. Parcă era cu neputință să fie același.
Până-n `89 a câștigat tot ce s-a putut la categoria lui, în plan național. A boxat și prin străinătate unde-a câștigat diverse medalii. A mai avut un frate care boxase și el dar a murit. Dar cel talentat, ambițios și tehnic, a fost Florin.
Azi l-am reîntâlnit. Stătea în fața unui magazin, uitându-se la trecători, implorând din ochi mila lor. Am vorbit o mulțime, ne-am fotografiat și-am ascultat povești din ring.
Mi-a arătat scheme, mima lupta și eu îi plăteam prestația ca la manele: foaie după foaie. Mi-era drag că-l stârnisem. ”Boxul nu se uită niciodată! Aici îl am toată viața mea”, arătând spre tâmple.
Dacă-l mai sensibilizează ceva, e doar Georgiana, fiica lui care locuiește în Italia. În rest, viața l-a asprit. Nu l-a căutat nimeni dintre cei cu care a interacționat în box. Relu Auraș, nici atât…deși ar avea de unde întinde o mână unui amărât care odată, poate, l-a făcut să-i bată inima. Dar vorba lui: ”Cât ești în picioare, mai faci două parale. Când ești jos, nici naiba nu se uită la tine”.
Cam trist dar adevărat, Florine! Numai că nu știi tu câți bani se fură-n sport, de câtă bogăție dispune lumea care păstorește sportul și măcar din când în când, ar putea arunca în greață, câte un ochi și la defavorizații sorții.
Cum nimic nu-i drept în viața asta, destinul campionului Florin Hîrcea nu mă surprinde. Mă întristează doar aripile frânte, zborurile întrerupte, dependența de vicii și lacunele din memoria foștilor prieteni.
Cu Florin Hîrcea

 

5 păreri la “Florin Hîrcea- de la renume, la anonimat

  1. gore

    L-am cunoscut si-mi pare nespus de rau de situatia lui,chiar multi cunoscuti au ajuns rau,dar viata e cruda si daca nu stii sa gestionez putinul pe care-l ai e nasol

    Răspunde
  2. Tiberiu

    Bună Irina! Ai scormonit niste amintiri cu articolul tău. Am practicat si eu sport la SC Bacau candva si mă doare cand văd ce s-a ales de sportul nostru. Nici nu vreau să mă gandesc la stadionul municipal. Ce să mai zic, nasol momentu’
    Nenea Florin ar fi in stare să antreneze? Serios, eu unu as vrea să invăt box. Poate mai sunt si altii care nu tin neaparat să facă performantă dar au o păsărică pe care n-ar vrea s-o lase să moară. Ne-am ajuta reciproc. Măcar un sezon cand vremea tine cu noi.

    Răspunde
  3. Gabi Dragomir..

    Relu Auras si Titi Cojan doar la slefuit ca sa zic asa..de antrenat ..la antrenat ani buni maestrul Ivanovici Valerica la fostul club A.S.Armata Bacau..club unde si-a inceput activitatea si pugilistul bacauan Ion Pal…Florin Harcea a ajuns asa datorita sistemului de dupa revolutie..a antrenat o perioada mica de timp prin Turnu Severin dupa care s-a intors in Bacau unde a decazut total..Nu a fost o valoare….putea fi..dar a ramas o speranta…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *