Mihaela Băițan și unicitatea discursului ei

Foto: Mihaela Băițan (stânga)

Simpozioanele muzeului aduc la un loc o mulțime de specialiști. În timp ce pe unii îi asculți cu drag, despre alții te întrebi ce caută printre vorbitori. Nu că n-ar avea căderea sau pregătirea necesară dar nu au talentul și priceperea să transmită ceea ce au studiat și cercetat. Complet lipsiți de darul retoricii și al vorbitului în public, ar trebui să fie conștienți de lacuna relațională. Să te prezinți unui public numeros care așteaptă informații iar tu să turui de pe-o foaie ba să te mai și poticnești, e un neajuns din care trebuie să înveți și să-l remediezi!
Dacă e să vorbesc despre talent și dăruirea informației, atunci trebuie să situez în locul fruntaș pe Mihaela Băițan, directorul Muzeului Militar din Băcau.
La fiecare eveniment la care participă, lasă ”victime”. Adică se moare după ea și discursul ei. Refuză microfonul și nu are în față nicio foaie. Vorbește ”la liber” și ceea ce povestește ea e atât de atrăgător, încât niciun ochi nu se află altundeva decât la ea, bine fixați.
Mihaela Băițan știe să te poarte prin poveste. Nu are doar darul oratoric ci și o voce frumoasă, feminină. Frazele ei sunt pe înțelesul tuturor, bine sintetizate și istoria spusă de ea, pare un basm căruia îi aștepți impacient, deznodământul.
Mihaela, tu știi că războaiele, eroii glorificați sau nu, câmpurile și strategiile de luptă când ni le descrii, sunt ca o muzică pe care vrei s-o tot asculți? Istoriile nu sunt scrise pe portativ, dar tu le adaugi note calde, atât cât să ne facă să ne iubim rădăcinile și  martirii. Cu siguranță aceleași povestiri le-am auzit de mai multe ori, de la diverse persoane, dar numai de la tine sună a realitate pentru că o spui cu dăruire și entuziasm!
Din păcate, Mihaela, nu predă istorie deși cred că ar fi cel mai bun dascăl. Deocamdată nu are de gând dar ia în calcul și această posibilitate. ”Eu, de copil, m-am visat profesoară, așa că nu se știe în viitor ce decizii voi lua!” , spune Mihaela când o întreb de ce nu se află la o catedră. Ar fi potrivită între elevi și sunt convinsă că ar fi modelul multora. Are un optimism molipsitor, e sublimă și e pata de culoare a evenimentelor de cultură.
Cine n-a ascultat-o pe Mihaela Băițan, nu știe că istoria e chiar o poveste frumoasă, peste care nu se poate așterne plictisul și saturația.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *