Pe cine ștergi la nas, te șterge de pe Facebook

euMi-era dragă nu pentru că deborda de simpatie ci pentru că altora le era antipatică. Era greoaie cu anecdotele ei răsuflate, n-avea nicio sclipire și ruina tot ce atingea. Două mâini stângi, un comportament infantil, un râs zgomotos și interminabil.
Se complăcea în puerilitatea aia care i-a devenit nefastă, și la anii maturității. Eu n-o respingeam și n-o criticam niciodată. O luam după mine peste tot și-n ziua în care plecam fără ea, îmi reproșa de parcă aveam vreo datorie s-o scot în lume, s-o cresc sau s-o emancipez.
A reușit printr-un complex de împrejurări să plece în America și acolo a rămas. Au trecut anii și m-am întrebat mereu ce-o fi cu ea. Mi-era dor de față ei rânjită. A fost plăcerea vinovată a copilăriei mele. O acceptam dintr-un sentiment de protecție nu c-aș fi fost întruchiparea Maicii Tereza sau bunătatea-n persoană.
Am jubilat când am găsit-o pe Facebook. Mă uitam la poze și nu vedeam decât o diferență de câteva kilograme, niște riduri de expresie și-ncolo, aceeași fățucă perplexă.
Vorbeam la telefon și nu știam câte întrebări să-i pun pe minut. Am vrut să știu totul despre ea. Nu mă mâna curiozitatea feminină ci în adâncul sufletului meu voiam să știu că-i bine acolo unde e. Veștile nu erau chiar atât de vesele dar eu o auzeam pe ea…parte a vieții mele pe care n-o pot renega și de câte ori mă gândesc la zilele de atunci, ea e acolo, prezentă, de nedezlipit.
Și dă-i cu like-ul pe FB, și comentează și trimite poze cu strada ei, cu balconul pe care de 20 de ani nu l-a văzut…mi-am asumat din nou prietenia, chiar dacă virtuală, a celei cu care nimeni nu s-ar fi încurcat vreodată.
Simpatizantă a socialiștilor încă din anii copilăriei, adulatoare de Ceaușescu, Gheorghiu Dej și mai apoi Iliescu, Roman, Năstase, s-a simțit ofuscată de postările mele anti-comuniste, anti-socialiste și m-am trezit cu un ”Unfriend” între ochi.
Eu aș fi acceptat-o și dacă ar fi fost simpatizantă Kim Jong Il, Fidel Castro și torționarul Vișinescu. Ce ar avea a face ideologiile cu prietenia noastră de-o viață? Și până la urmă civilizația rezidă și din acceptatea opiniilor celorlalți care nu coincid neapărat cu ele tale că nu deții tu adevărul suprem. Iaca, Sandi Bell, zăluda blocului, n-a ținut cont! 🙂
Fi-ți-ar America de capul ăla gol! Că poți să respiri același aer cu Hawking, Obama și Joe Biden încă o mie de ani de-acum încolo, că rămâi aceeași tută îngustă fără speranță de cizelare.
Mă alătur (într-un târziu) celor ce ți-au întors spatele și-au fost mai inspirați ca mine s-o facă la timp.
Joac-o p`-asta și află acum că niciodată nu mi-a plăcut mesajele tale matinale cu ”Ce faci, făi fată?”!

7 păreri la “Pe cine ștergi la nas, te șterge de pe Facebook

  1. costel rosu

    O experienta asemanatoare am avut si eu..Va iubeam in ascuns…va citeam postarile cu nesat..dar am avut proasta inspiratie sa zic ceva la moartea lui Vadim…si m-am trezit aruncat dintre amici ..pentru eternitate..Ma consolez cu postarile de pe aceasta pagina…si tot va iubesc..

    Răspunde
    1. Irina Bacaoanu Autor articol

      Vă respect la fel ca înainte și nu v-am uitat.
      De aruncat m-ați aruncat dumneavoastră că l-am aclamat pe Boia. Îmi amintesc perfect.
      Dar nu contează care a aruncat pe care. Important e c-am rămas prieteni.

      Răspunde
  2. Mariana

    Eterna poveste:,,Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti”.Nu e chiar asa de grav dar tu poti trai cu asta, Amalia….pentru ca TU POTI!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *