Se cere milă și considerație pentru înavuțiții din furt și șpagă

Furtul e furt oricum ai da-o. Dacă-s bani mulți sau puțini, eu știu că tot furt se numește. Adică ți-ai însușit ce nu-i al tău.
Romică și liberalii lui, formaseră o barieră de care nu trecea nimeni. Și-a plantat oameni peste tot, oameni de suflet, de casă, de curte, de concedii, care făceau legea. Era clar cine conducea sportul, zona socială, cea a construcțiilor și erau știuți câștigătorii licitațiilor din clipa intenției, înainte de licitație.
Cu nimic n-au fost mai buni liberalii decât pesediștii. Ba din contra, de când Romică a bătut Bucureștiul în speranța c-ajunge politician de capitală, orașul a rămas pe mâna tovarășilor lui, la fel de escroci ca el.
Au făcut baștani din niște silfizi cărora nu le-ai fi dat ”Bună ziua” de jenă, și-au tras pe lângă ei niște pseudo-ziariști să-i sărute-n cur virtual și pe gazetă scrisă și Romică avea aură de Dumnezeu care mântuie orașul de corupție. În realitate, Stavarache era corupția însăși. Cu o altă față, aparent mai umană, dar tot corupție ordinară, era.
Dacă Romică intră în rândul ”normalității” și e condamnat pentru patru ani cu executare, nu văd nicio dramă în asta. ”Beciul domnesc”, grație DNA-ului e pentru gunoaie ca el. Că n-a făcut nimic în orașul ăsta fără să nu ceară șpagă, să nu ofere posturi de conducere celor care-l susțineau în campanie sau care-i stăteau de-a dreapta și n-a fost cu nimic mai bun decât alți muiști care au călcat în picioare votul pulimii.
Mie dacă-mi bagă careva mâna-n poșetă și-mi fură doar o mie din cinci, eu zic că-i tot furt.
Nu mă copleșește îndurarea și nici nu l-aș consola pe cel care și-a strecurat vastul în ce nu-i aparține, acoperit de legi și putere pe care i-am dat-o tot eu, cu votul meu.
Dacă aseară au ieșit tinerii în stradă, probabil că vor altceva pentru viitorul lor. Mă îndoiesc c-ar spune vreunul: ”Săracu`! Doar pentru c-a furat o sută de mii bagă patru ani pe arest?!”

Cei care-l compătimesc, să-și arate tovărășia ducându-i la pușcărie imagini cu Peninsula Iberică. Tare-i mai plăcea în Tenerife și ar fi o întoarcere-n timpurile bune când își bătea cariciul de fraierii care-l credeau apostolul-inventator al chiloților de lycra!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *