Teodora Paloșanu- o atletă excepțională, pe nedrept uitată

tania-palosanu-muraruEste vorba despre vremurile când sportul se făcea cu sufletul, fără așteptări financiare sau retribuiri colosale. Se muncea cu adevărat și medalii se primeau pentru loc pe podium și nu pentru simpla participare, cum se procedează astăzi.
Atletismul băcăuan al anilor `80 a fost dominat de  Teodora (Tania) Paloșanu. O sportivă de un talent și de o forță cum rar s-a văzut. Alerga probe scurte: 100 metri plat, 100 metri garduri, sărituri în lungime și înălțime.
Descoperită de prof. Gloria Rață, în 1980, Tania a câștigat tot ce se putea câștiga la acel moment în România și peste hotare. La finalul carierei sportive a numărat peste 100 de medalii câștigate cu muncă asiduă. ”Nu era concurs de la care să nu plec cu medalie sau cupă. Doar Doina Melinte avea un palmares mai mare ca al meu, dar desigur, era mai mare decât mine cu ceva ani”- își amintește cu nostalgie, Tania.
Un accident nefericit a ținut-o o perioadă, departe de pista de alergare:  ”In iarna anului1987 când ne pregăteam pentru europenele de la Viena din anul următor am avut o accidentare urâtă de tot, un menisc rupt celalalt fisurat și ligamentele încrucișate anterioare rupte la piciorul drept. O recuperare de aproape un an și am ajuns iar de unde plecasem”
Pentru că nu putea trăi decât alergând, a luat decizia greșită să revină la antrenamente, fără să fie complet recuperată. Tania era un sportiv fanatic pe care o țineai greu, la distanță de stadion.
Inevitabilul s-a produs, așa cum era firesc și a rămas cu suferințele piciorului și-n ziua de azi.
În 1984 am terminat liceul și a trebuit sa aleg sa rămân la Bacău sau sa plec la alt club din țară (Steaua, Viitorul București, CSS Galați, etc.) dar împreună cu antrenorul și familia,  am decis să rămân acasă cu promisiunea ca voi avea o locuință și o retribuție. Am ales greșit. Sport Club Bacău, pentru care am alergat și am obținut atâtea medalii, locul unde s-a dus toată copilăria și o parte din tinerețea mea, mi-a făcut promisiuni frumoase și atât. Doar fotbaliștii aveau trecere și-atunci, ei erau cei care obțineau foloase.”
Nu vă surprind dacă vă spun că s-a căsătorit cu un atlet, coleg la Sport Club, nu? Unde își putea găsi jumătatea, decât tot pe stadion, în condițiile în care acolo își petrecea tot timpul? Astfel, s-a căsătorit cu Giani Muraru și au împreună o fiică de 23 de ani. Sunt un cuplu frumos, modest, ambii au caracterul sportivului de performanță caracterizat prin seriozitate, maturitate și bun simț.
Au ales să părăsească România în urmă cu 17 ani. Astăzi, la 50 de ani, Tania Paloșanu (Muraru) nu se poate uita nici la concursurile de atletism,  la televizor, fără să nu simtă gustul amar al modului în care a fost tratată. 
Un parcurs al vieții pe cât de frumos, pe atât de dureros.
Nu a fost niciodată întrebată, intervievată, căutată, amintită. RUȘINE celor care uită adevăratele valori!
Astăzi conduc sportul băcăuan oameni care nu au avut nicio legătură cu sportul, cu emoțiile unui concurs, cu munca sisifică de pe pistă și cu gustul podiumului sau foști sportivi cu rezultate obscure dar cu intenții de ocupare a unor fotolii care să le asigure confort.  Iată, oameni ca Tania, trebuie să stea departe deși ar avea o mulțime de spus!
Dar eu știu un lucru: cu voi sau fără voi, TANIA PALOȘANU A FOST MARE. Mare de tot!

 

8 păreri la “Teodora Paloșanu- o atletă excepțională, pe nedrept uitată

  1. Elisav

    Din păcate nu e singura sportivă uitată, să ne amintim de tragatoarea de tir pistol a.c.10m.Gabi Densă de la clubul Letea Bacău care în anii84-86 nu avea rivală in tara si peste hotare.

    Răspunde
    1. Irina Bacaoanu Autor articol

      Foarte bine că o reamintiți.
      Să facem cunoscuți sportivi, oameni de onoare!
      Eu, personal, îi caut și le solicit interviuri.

      Răspunde
  2. vaduvoiu dumitru

    Am cunoscut–o pe TANIA in anul 1980 cand a facut parte din echipa de tetratlon care a castigat locul 1 la concursul PRIETENIA, un campionat mondial la care participau tarile socialiste (URSS, RDG , POLONIA, CUBA,MONGOLIA, BULGARIA, UNGARIA etc.)Am fost antrenorul acestei echipe, am avut bucuria si sansa sa vad un sportiv care era foarte constiincios,care avea un bagaj motric semnificativ, o vointa extraordinara si care, la acea varsta (JUN 3)A AVUT O CONTRIBUTIE decisiva la castigarea acelui loc 1,alaturi de celelalte 5 colege .RESPECT pentru tine TEODORA PALOSANU,si prof univ dr GLORIA RATA.

    Răspunde
  3. Rață Gloria

    Eu ce sa mai spun, am pregătit-o din clasa a VII-a, când am preluat-o de la soțul meu Gheorghe Rață. Era extraordinară ca dotare fizică și psihică. Am avut răbdare să crească, sa se întărească și să obțină o pregătire de excepție, dar a hotărât să rămână la Bacău. Și mă doare sufletul că cel ce a preluat-o a vrut mult prea mult dintr-o dată. Un sportiv se clădește cu multă răbdare și multă muncă frământată cu dragoste și respect. A câștigat la București în 1980, la 14 ani Concursul PRIETENIA al țărilor socialiste. Nici eu nu am uitat, alergam dintr-o parte în alta a stadionului,și strigam cât puteam HAI TANIA. Dar să nu uităm că a fost CAMPIOANĂ BALCANICĂ în IUGOSLAVIA LA MARIBOR, la heptatlon. Tania putea să câștige la junioare III, orice probă de lavitezi, sărituri sau probă combinată. Felicitări TANIA, uite mi s-a făcut pielea găină de emoții și acum după atâția ani .

    Răspunde
    1. Tania

      Mulțumesc mult pentru ca ați fost și sunteți alături de mine. Ne-ați fost un prieten și o „mamă” minunată si așa ați rămas, nu am cuvinte sa va mulțumesc. Vă iubesc.

      Răspunde
  4. Rață Gloria

    Te iubesc, și îmi aduc aminte cu drag de toate concursurile, cantonamentele și momentele pline de bucurie, chiar și de deplasările cu trenul în care nu scoteai nici un sunet.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *